Michael Owen a avut ghinionul de a fi urmărit obsesiv de blestemul accidentărilor, care l-au împiedicat să aibă o carieră şi mai prolifică. Cel mai tânăr internaţional englez şi cel mai precoce marcator din istoria naţionalei Albionului la acea vreme, Owen deţine şi performanţa de a fi singurul jucător al Angliei care a înscris la patru turnee finale majore, Cupa Mondială din 1998, EURO 2000, Mondialul din 2002 şi EURO 2004. Balonul de Aur al Europei în 2001, Michael Owen este considerat unul dintre cei mai mari jucători din istoria lui Liverpool şi în 2004, a fost inclus de Pele pe lista celor mai buni 100 de fotbalişti în viaţă.
Născut pe 14 decembrie 1979 la Chester, Michael James Owen avea să urmeze aceeaşi carieră ca şi tatăl său, Terry, care a jucat la Everton, marea rivală a lui Liverpool. Şi Michael a fost un fan al „caramelelor” în copilărie, dar ulterior avea să se îndrăgostească de jumătatea roşie a oraşului celebrilor The Beatles.
Michael şi-a aniversat împlinirea a 17 ani prin semnarea primului contract de profesionist, iar pe 6 mai 1997, a debutat cu gol în meciul de pe Selhurst Park cu Wimbledon. În sezonul următor, Owen deja anunţa răspicat că vrea un loc special în istoria fotbalului englez: devine golgeterul Premier League, cu 18 reuşite, la egalitate cu Dion Dublin şi Chris Sutton, şi este desemnat Fotbalistul Anului şi cel mai bun tânăr jucător. Prestaţiile sale i-au adus şi convocarea în naţionala Angliei pentru care a debutat pe 11 februarie 1998, într-un amical cu Chile, pierdut cu 0-2. Owen devenea, astfel cel mai tânăr debutant din secolul XX al reprezentativei Three Lions, la 18 ani şi 59 de zile.
Supranumit „The Wonder Kid” (Puştiul Minune), Owen i-a cucerit pe fanii englezi cu jocul său efervescent, dar şi pe selecţionerul Glenn Hoddle, care l-a inclus şi în lotul pentru Cupa Mondială din Franţa. Într-unul dintre meciurile de pregătire ale turneului final, cu Marocul, Owen a devenit şi cel mai tânăr marcator din istoria naţionalei, record care avea să fie depăşit în 2003 de Wayne Rooney. La Coupe du Monde 1998, Owen a intrat în istorie şi drept cel mai tânăr jucător englez participant la un Campionat Mondial, dar şi cel mai tânăr marcator, la 18 ani şi 190 de zile, când a înscris în meciul pierdut cu 1-2 în faţa României în faza grupelor.
În 2001 obţine primele trofee cu Liverpool, după şase ani de aşteptare. „The Kid” a jucat un rol esenţial în cucerirea Cupei Angliei, după ce dubla sa din finala cu Arsenal a schimbat destinaţia trofeului spre Merseyside, de la 0-1 la 2-1! Tot în sezonul 2000-2001, a mai câştigat Cupa UEFA, după un 5-4 nebun cu Deportivo Alaves, după prelungiri, şi Cupa Ligii Angliei, la lovituri de departajare în faţa lui Birmingham City. Succesele au continuat şi în a doua parte a anului, în care Liverpool a mai triumfat în Supercupa Angliei și Supercupa Europei, devenind primul club englez care cucerește cinci trofee într-un an calendaristic. Pentru toate aceste performanțe, Owen a fost recompensat cu Balonul de Aur de revista France Football. Astfel, el ajungea al patrulea și, totodată, ultimul englez premiat de celebra publicație franceză, după Sir Stanley Matthews, Sir Bobby Charlton și Kevin Keegan.
După ce a mai obținut o Cupă a Ligii în 2003, Michael Owen a ales să plece de la Liverpool la Real Madrid în 2004, motivând că își dorește să poată lupta pentru obiective și mai importante precum titlul de campioană și trofeul Champions League. Realul a plătit 8 milioane de lire sterline, dar Owen nu s-a prea acomodat cu fotbalul din Spania și nu a mai dat același randament ca și pe Anfield. Paradoxul a făcut ca exact în sezonul imediat următor plecării sale la Madrid, Liverpool să câștige Champions League! După doar o stagiune pe Santiago Bernabeu, în care a marcat 13 goluri în 36 de meciuri, Owen a revenit în Anglia la Newcastle United, care l-a transferat pentru 16,8 milioane de lire sterline, o sumă record în istoria clubului de pe Tyneside. Aici, a început, însă, și coșmarul accidentărilor pentru Owen, care a jucat în doar 11 meciuri în Premier League în primul sezon și a marcat șapte goluri. A urmat accidentarea cumplită la ligamentele încrucișate ale genunchiului stâng în primul meci al Angliei de la Cupa Mondială din 2006, care l-a făcut să stea departe de gazon aproape un an.
În martie 2008, amicalul cu Franța a reprezentat ultimul său meci pentru echipa națională a Angliei pentru care a marcat de 40 de ori în 89 de selecții. În 2009, după retrogradarea lui Newcastle, Owen semnează din postura de jucător liber de contract cu Manchester United, care îi oferă tricoul cu valoare de simbol-cult, cu numărul 7. Primul său gol pe Old Trafford a adus victoria lui United în derby-ul cu Manchester City, câștigat cu 4-3 după o desfășurare halucinantă. Owen a marcat în al șaselea minut al prelungirilor și a declarat ulterior că acest gol este unul dintre cele mai importante din cariera sa. Momentul de glorie la Manchester a durat, însă, puțin pentru că accidentările l-au scos din nou din circuit.
Cu United, a câștigat o Cupă a Ligii și singurul său titlu de campion, în 2011, după care, un an mai târziu, în 2012, a plecat la Stoke City. Nici aici nu a scăpat de accidentări și pe 19 mai 2013, a disputat ultimul său meci împotriva lui Southampton, fiind ovaționat în picioare de suporterii ambelor echipe în semn de recunoștință pentru întreaga sa carieră și pentru ce a însemnat el pentru fotbalul englez.
Discussion about this post